Dreptul de a repara va fi garantat la nivel european

77% dintre cetățenii Uniunii ar prefera să repare un dispozitiv în loc să cumpere unul nou.

Este un procent gigantic, care până acum a fost ignorat cu succes de producători. Bunuri de calitate îndoielnică, greu de dezasamblat, cărora nu le găsești piese de schimb, devin adesea de „unică folosință” tocmai pentru că odată stricate, consumatorul este mai mult sau mai puțin forțat să cumpere un produs nou, fiind descurajat să-l repare pe cel vechi.

Este o problemă cu care ne confruntăm de mulți ani de zile și sunt sigur că aveți o mamă/un unchi/o bunică de la care să fi auzit măcar o dată că pe vremea lor lucrurile nu se stricau așa repede. Poate câțiva chiar ați folosit recent un obiect electrocasnic pe care să-l aveți de mai mult de 15 ani, dar credeți că se mai practică asta în ziua de azi?

În mod cert, nu.

De altfel, încă din 2020, Comisia Europeană anunța că dorește crearea unui „drept de a repara”, cât să se micșoreze costurile consumatorilor și să se încurajeze economia circulară.

După cum știți, în prezent, UE oferă consumatorilor dreptul de a repara produsele defecte în perioada garanției legale, însă ce se dorește acum schimbă regulile jocului, pentru că se vizează:
– îmbunătățirea reparabilității produselor,
– setarea unor cerințe de proiectare,
– modificarea ciclului de viață al produsului,
– utilizarea eficientă a resurselor,
– producția etică,
– informarea corectă a consumatorilor (incluzând aici marcarea pe etichetă a gradului de reparabilitate, despre care puteți citi mai jos),
– luarea unor măsuri pentru a face reparațiile mai bune din punct de vedere economic.

Toate acestea pentru că trebuie sporită calitatea produselor de pe piață și trebuie încurajat consumatorul în a avea o „gândire mai verde”, mai ales când anual se produc 50 de milioane de tone de deșeuri electronice în lume.

În plus, la nivelul Parlamentului European s-a discutat despre cum un „drept de a repara” adecvat ar trebui să ofere reparatorilor și consumatorilor acces gratuit la informații despre reparații și întreținere, actualizările de software ar trebui să fie reversibile și să nu conducă la scăderea performanței, iar practicile care ar constrânge în mod nejustificat acest drept să poată fi considerate „practici comerciale neloiale” și să fie interzise de legislația UE.

Propunerile de mai sus ar urma să se materializeze într-un document oficial până la finele anului 2022, dar până atunci, putem să ne inspirăm de la francezi, care de la 1 ianuarie 2021 au introdus pe etichete un indice de reparabilitate aplicabil pentru 5 categorii de produse:
– Smartphone-uri;
– Laptop-uri;
– Televizoare;
– Mașini de spălat;
– Cositoare.

În baza a 5 criterii:
– Documentație;
– Dezasamblare;
– Disponibilitatea pieselor de schimb;
– Prețul pieselor de schimb;
– Aspecte specifice produsului.


Mi s-ar părea extraordinar să văd o astfel de abordare și la noi și gândiți-vă cât de mult ne-ar scuti de „surprizele” care pot apărea în scurta viață a produselor pe care le avem la dispoziție acum.

Acum îmi stă mintea doar la un viitor în care să nu se mai strice telefonul fix când iese din garanție, în care ultima actualizare nu-l face inutilizabil, în care dacă laptop-ului i se strică o piesă, aceasta poate fi schimbată cu ușurință, în care primul gând când pățește ceva un produs nu va mai fi să-i cauți înlocuitor pe site-uri, ci să-l repari. 🙂