Am luat cuvântul în plenul Parlamentului European în cadrul dezbaterii “Locuire înainte de toate” (Housing First). Avem destule exemple la noi în țară din care să ne dăm seama cât de important este impactul locuirii neadecvate pentru comunități întregi. Dreptul la locuință este un drept fundamental, iar acest principiu se regăsește în centrul conceptului “Locuire înainte de toate”. Programul se axează pe acele persoane fără adăpost cu nevoi ridicate și complexe și are o abordare contrastantă față de cea a condiționării dreptului la locuință de parcurgerea unor etape premergătoare. Locuința este primul element care duce la combaterea problemelor persoanelor fără adăpost. Programul “Locuire înainte de toate” a avut rezultate remarcabile în țările în care a devenit parte din strategiile naționale de integrare a persoanelor fără adăpost și în care a beneficiat și de sprijin politic. În Amsterdam, 70% dintre utilizatorii serviciului și-au redus consumul de droguri, iar în Lisabona în 80% din cazuri s-a înregistrat un impact pozitiv asupra nivelului de stres, nutriție, sănătate fizică și mentală. Cifrele din România reflectă eficiența redusă a politicilor actuale de combatere a fenomenului lipsei de adăpost. Problema locuirii nu mai trebuie tratată separat de politicile sociale ci trebuie soluționată integrat, împreună cu problemele de excluziune socială și de sănătate, urmărind modelul și principiile serviciului Locuire înainte de toate. Sunt două premize care stau la baza extinderii și dezvoltării programului în Europa: identificarea de locuințe adecvate și sigure și asigurarea unei finanțări stabile și suficiente, astfel încât acesta să poată deveni un raspuns larg răspândit la problema lipsei de adăpost. Solicit Comisiei Europene să seteze obiective clare cu privire la eliminarea fenomenului și să se asigure că programul Locuire înainte de toate este integrat în strategiile regionale, naționale și locale. Guvernului României îi solicit să prioritizeze soluționarea problemelor persoanelor fără adăpost și să se alinieze la politicile și la practicile europene de succes din domeniu, în vederea elaborării unui cadru strategic național, cu o abordare intersectorială, pentru politica privind locuințele sociale!
În Uniunea Europeană sunt 700,000 de persoane fără adăpost într-o noapte, cifră care a crescut cu 75% față de acum 10 ani, conform estimărilor oferite de FEANTSA (Federaţia Europeană a organizaţiilor care se ocupă cu persoanele fără adăpost). Datele Eurostat ne arată că în 2017 unul din 4 europeni aflați în sărăcie locuia într-o locuință supraaglomerată. Pe primul loc se află România, unde 47% din populația totală locuiește astfel, iar în 65,9% din cazuri vorbim despre familii cu copii. România se află într-o situație dramatică și în ceea ce privește condițiile de locuire, 17,2% din populația totală trăind în locuințe inadecvate.
