Ce ar însemna să obligăm companiile cu cifră de afaceri de peste 100 milioane de euro să plătească mai multe taxe, pentru a acoperi găurile din bugetul de stat? Ne-am sabota potențialul de dezvoltare de investiții, ne-am pierde avantajul competitiv și am vedea cum companii care sunt deja principalii contribuabili în economia țării, care au fost esențiale pentru regiuni întregi prin locurile de muncă oferite, vor alege să se relocheze.
Ce ar însemna pentru Oltenia ca Ford să mute producția de automobile în altă parte, ce ar însemna pentru Argeș ca Dacia Renault să renunțe la miile de locuri de muncă din Mioveni?
Vrem solidaritate adevărată? Haideți să confiscăm toate averile care nu pot fi justificate! Suntem convinși că am strânge resurse colosale la buget din confiscarea mașinilor de lux, a bijuteriilor, tablourilor, averi declarate și nedeclarate care nu prea au cum să fie strânse dintr-un salariu de consilier județean, local sau din indemnizația de parlamentar.
Am prezentat la Radio România Actualități toate argumentele mele împotriva taxei de solidaritate într-o intervenție pe care o puteți asculta și citi în cele ce urmează:
Dezbaterea pe așa-zisa taxă de solidaritate propusă de PSD-PNL-UDMR nu se încheie, ba chiar este tot mai intensă. Poziția noastră, în USR PLUS, rămâne foarte clară: taxa de solidaritate nu este adecvată și nici nu își va atinge obiectivele de a aduce bani la buget.
De ce?
1. Primul argument, legat de adecvare: o taxă pe cifra de afaceri este echivalentă cu cea a taxării valorii adăugate. Primul lucru la care ar trebui să reflecteze membrii coaliției de guvernare este că s-ar putea să se trezească luați la întrebări de Comisia Europeană, având în vedere Directiva Europeană privind TVA.
Pe scurt, nu poți compensa o proastă colectare de TVA printr-o măsură care, taxând cifra de afaceri, este asimilabilă taxei pe valoarea adăugată.
În calitate de stat membru UE, România are un procent din TVA colectată pe care îl datorează Uniunii. Este imposibil ca România să vină cu o taxă care e asimilabilă TVA, dar în practică nu este TVA din lipsa capacității de colectare, și să se sustragă acestor obligații la nivel european. Propunerea denotă amatorism și lipsă de pregătire.
2. Argumentul principal este că, prin această măsură, nu se vor strânge bani la buget. Efectul va fi exact invers intenției. Noi avem peste 300 de companii cu cifră de afaceri anuală de peste 100 de milioane de euro. Ele sunt, de departe, cei mai mari contribuabili la bugetul de stat și cele care angajează un număr semnificativ de români.
Guvernul pune problema solidarității sugerând că aceste companii nu cotizează suficient. Se sugera la un moment dat că de fapt ar fi vorba că aceste companii își ascund profitul. Acest argument este complet eronat: să spui că toate aceste companii de fapt au prețuri de transfer sau că încearcă să evite plata impozitului pe profit este din start o acuzație gravă la adresa tuturor companiilor, băgate toate într-o oală.
Dacă avem o problemă legată de impozitarea profitului companiilor mari, suspectând că ar face mai mulți bani, pe care nu i-ar declara, atunci soluția este modernizarea ANAF, și nu ideea de a penaliza toate companiile în același timp.
În PNRR avem din nou bani pentru reforma administrației fiscale, trecută negru pe alb.
Să nu uităm că România a mai încercat o dată să facă reforma administrației fiscale împreună cu Banca Mondială, proiect început în 2016 și oprit brusc prin semnătura prim-ministrului Viorica Dăncilă. Practic, noi acum o luăm de la capăt, prin PNRR.
Prin urmare, dacă avem o problemă cu verificarea impozitului pe profit, trebuia să fie rezolvată prin controale adecvate, nu prin lansarea unor suspiciuni generale că orice companie mare are practici ilegale și trebuie penalizată.
Coaliția PNL-PSD-UDMR trebuie să clarifice dacă pune pe masă o suspiciune cu privire la companiile mari. Dacă se pornește de la ideea că o companie mare presupune nereguli și nerespectarea datoriilor față de stat și prin urmare merită taxată mai mult, aș vrea să aud asta în mod explicit. Pentru că dacă aceasta este asumpția, este o mare greșeală.
3. Într-un context european în care toate statele membre vin cu stimulente pentru atragerea de mari investiții, în această perioadă în care se reașează lanțurile valorice și avem o nouă politică industrială, sunt mutate facilități mari de producție din Asia de sud-est, este complet aberant ca noi în România să înrăutățim zona aceasta de tratament fiscal pentru companiile mari, pentru investițiile mari.
Ne tragem, efectiv, un glonț în picior. Este o prostie ca, acum, când România are nevoie să atragă investiții în zona de energie regenerabilă, în tehnologii verzi, în semiconductori, și avem niște oportunități imediate la orizont, noi să înrăutățim tratamentul fiscal pentru actorii mari care ar putea să facă lucruri relevante pentru economie și pentru oameni.
Este un cost de oportunitate masiv, care va fi plătit foarte scump de români.
În primul rând, la o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro, o companie în România este considerată un gigant, dar la nivel european acestea sunt companii de talie medie. Prin urmare, România, în loc să susțină și să consolideze mediul de afaceri, pedepsește companii autohtone, precum Dedeman, care au reușit să aibă succes. Iar acestea, pentru a plăti o taxă suplimentară, vor transfera această diferență în prețuri. Vom avea de exemplu companii de energie cu cifră de afaceri de peste 100 milioane de euro care vor pune taxa în prețuri și tot noi vom plăti, prin buget, pe partea de compensare.
Practic, solidaritatea va fi demonstrată de consumatorii acestor companii.
În al doilea rând, în momentul în care o companie mare va fi vizată de o chestiune de acest gen, se va separa. Își va face o diviziune și va evita liniștită plata acestei taxe sau va lua în calcul – în condițiile în care autostrăzi nu avem, dar impredictibilitate politică și fiscală, da – să își relocheze producția într-o țară care să ofere stimulentele respective. De exemplu Cehia, Slovenia, Slovacia au niște facilități extraordinare în această perioadă.
Discutăm despre companii care țin o regiune întreagă. Avem de exemplu Renault și Ford, două companii care au anunțat că vor face investiții în România pentru mașini electrice. Pe timpul pandemiei, acestea nu și-au întrerupt activitatea și au mers înainte, iar drept recompensă, Guvernul României vine și le mai adaugă o taxă, considerând că sunt prea bogate pentru această țară.
Nu are niciun sens logica aceasta.
Dacă vrem solidaritate adevărată, haideți să ne uităm cum putem confisca toate averile care nu pot fi justificate? Câți bani s-ar strânge la buget din averile nejustificate ale celor din zona de decizie politică la nivel local? Aceasta ar fi o temă de conectare serioasă dacă am avea cu toții voință politică, nu taxarea companiilor mari care de fapt susțin activitatea economică.
https://dragospislaru.eu/trei-motive-pentru-care-taxa-de-solidaritate-gandita-de-coalitia-toxica-psd-pnl-udmr-face-mai-mult-rau-decat-bine/